European Year for Innovation and Creativity

Justificare despre proiectul meu

Activities

Communities

doi.jpg

Proiectul meu personal a însemnat să fiu foarte aproape de literatura română. Nu ştiam nimic despre ea, şi, probabil, nu ştiu încă destul, dar am o idee aproximativă despre modul în care aceasta a fost.

La început, a fost cronica. Ureche si compania au făcut primele texte româneşti, şi caietul puteţi admira la Iasi. Apoi, trebuie să aşteptaţi pentru al XIX-lea pentru a găsi pokerul de scriitori. Eminescu, care este, recunoscut în fiecare parc, Creangă, preot ironic, Caraghiale, regele de comedie şi Slavici, romancierul a cetăţenilor, au dat forma la limba română şi capacitatea sa stea în acelaşi nivel ca orici limbi.

De fapt, în secolul al XX-lea, literatura în România a avut o dubla fata: tradiţionalism şi modernism. Ambele tendinţe pot fi detectate în pokerul. Poate ca Nicolae Iorga este reprezentantul tradiţionalism, şi rădăcinile poate fi văzut în Eminescu. Mai târziu, Blaga, Călinescu, Papu, Zamfirescu şi poeţi ai regimului, s-au dezvoltat această linie. Pe de altă parte, Eugen Lovinescu, cu ajuta spiritual de Creangă sau Caragiale, a fost promotorul. Această linie este conectata cu avangarda în secolul al XX-lea. Bacovia şi dacă poate fi infiintata în Baudelaire, suprarealismul va fi infiintata in Urmuz sau Tzara. În acest context, se va dezvolta cele două ramuri ale literaturii române din secolul trecut: evrea (Max Blecher, în Botoşani, Mihail Sebastián şi Ilarie Voronca şi în Brăila şi Benjamín Fundianu în Iasi, cu protecţia spirituală a lui Paul Celan) şi franceza (Mircea Eliade, Cioran Emile şi Eugen Ionesco). Din acest context, au fost dezvoltate de restul literaturii, nu numai cele mai cunoscute, reprezentată de Norman Manea şi Mircea Cărtărescu, dar cele două, în opinia mea, cei mai fascina care s-au celebru la sfârşitul secolului al XX-lea: Pericle Martinescu şi jurnalele sale de-a lungul patruzeci de ani (1936-1984) şi români sefarzi Alexandru Vona şi “Ferestrele zitite”, o carte în umbra istoriei. Pentru mine, asa a fost literatura română. Poate ca nu este mult, dar trebuie să luati în considerare că am venit aici, fără să ştie nimic. Atunci, traiască la lectura!